Să afirmăm, cum se declamă îndeobşte, că existăm doar ca să fim în slujba lor, ca să le satisfacem capriciile sau ca să le fie lor mai bine ar fi o demagogie lipsită de orice decenţă. Nu, nu, nu! Existăm pentru prosperitatea noastră, să fie clar! Dar încercăm să nu-i dezamăgim nici pe ei, cei cărora de fapt le-o datorăm. Şi nu putem decât să şoptim, aşa, să nu ne audă nimeni: sunteţi extraordinari!